Andrei Lonescu
Când intri în bucătăria bunicii tale dintr-un sătuc italian, nu pășești doar într-un loc cu oale și cratițe. E mai mult decât atât — te izbește mirosul ăla, o liniște specială, ca și cum timpul s-ar opri puțin doar pentru mâncarea ei. Ești înconjurat de povești tăcute, în borcane și sticle, și totul pare mai degrabă o amintire decât o cămară. Nu e despre rețete pretențioase, ci despre lucrurile care sunt acolo mereu — orice-ar fi. Fie că e uleiul de măsline care te duce cu gândul la o după-amiază leneșă de vară sau o bucată de brânză care parcă așteaptă să fie dată pe paste, toate au o greutate care merge dincolo de gust. Hai să tragem de ușile dulapurilor din lemn și să vedem ce ține Nonna ascuns.
Trei lucruri care sunt peste tot: uleiul de măsline, usturoiul și roșiile
Fotografie healthshots.com
Poți să te plimbi din nord până în sudul Italiei, dar combinația asta n-o ratezi nicăieri.
- Uleiul de măsline nu e doar ceva ce torni în tigaie. E ca acel prieten de nădejde la care bunica apelează mereu — mai ales genul ăla de ulei care are gust de iarbă, soare și un pic de trudă. De obicei făcut în casă sau „împrumutat” de la o rudă cu livadă prin sud.
- Usturoiul nu se aruncă pur și simplu. Se tratează cu respect. Strivit ușor cu palma, niciodată tocat prea mărunt. E aroma care te face să te așezi la masă înainte să știi ce urmează.
- Roșiile sunt ca rudele pe care le vezi des. În conserve, decojite și întregi. Alteori pasate sau uscate și ținute în ulei. Mereu gata să fie puse în oală, fără prea mult gând.
Personajele din fundal care schimbă totul: fasole, paste și anșoa
Fotografie allrecipes.com
Cămara bunicii n-a încercat niciodată să fie modernă sau „cool.” Doar funcționa. Și nu te lăsa la greu.
- Fasolea — cea albă, moale sau cea pestriță, borlotti — stă cuminte pe raft până când e chemată în ciorbă sau paste. Uneori o lăsa la înmuiat peste noapte, alteori o lua direct din borcan.
- Pasta e peste tot, dar nu te aștepta doar la spaghetti. Sunt cele scurte, cele răsucite, unele ca niște cochilii — toate bune la ținut sosul cum trebuie.
- Anșoa dă fiori unora, dar pentru Nonna era asul din mânecă. O arunca în tigaie la început, se topea ușor, și dădea un gust bogat, sățios, fără să adaugi carne deloc.
Borcane cu surprize: frunze uscate, legume murate și un borcan dubios
Fotografie bzi.ro
Conservarea nu era un hobby, era o necesitate. Și a umplut rafturile cu chestii care păreau aproape fermecate.
- Plantele aromatice uscate, cum ar fi oregano și rozmarinul, erau culese din grădină, legate cu sfoară veche și atârnate cu capul în jos în fereastră. Nu din supermarket.
- Murăturile stăteau la îndemână, gata să pună puțină viață în orice fel de mâncare. Morcovi, ardei iuți, păstăi ciudate pe care nu le recunoșteai până nu le gustai.
- Borcanele misterioase erau, sincer, cele mai tari. O dulceață închisă la culoare, fără etichetă. Un ulei iute cu un bilet scris de mână de o verișoară: „ATENȚIE!” Chestii care te făceau să ridici sprânceana, dar îți încheiau masa perfect.
Saci de făină, brânză cu respect și ceva dulce ascuns prin colțuri
Fotografie ninaspastaproject.com
Nu era vorba doar de cină. Era mereu ceva pentru copt, pentru ronțăit, pentru „cine știe.”
- Făina, în toate formele. Cea fină pentru paste, cea mai grunjoasă pentru pâine de casă, și poate un pic de făină de castane, dacă toamna o prindea în toane de experimentat.
- Brânza era păstrată ca o comoară. Fără folie, poate în hârtie cerată sau un prosop vechi. Mereu o bucată dintr-un soi sărat și înțepător, ca Parmigiano sau Pecorino, gata de ras.
- Dulciurile nu făceau parada. Miere în borcane refolosite, biscuiți uscați într-o cutie de metal, vreo două pătrățele de ciocolată amară, ascunse pentru nopțile lungi sau musafiri.
De ce mai contează toate astea
Trăim vremuri în care îți comanzi cina de pe telefon mai repede decât îți spui poftă bună. Dar rafturile bunicii zic altceva. Zic că nu trebuie să fie totul complicat ca să aibă rost. Lucrurile astea simple din cămară sunt genul de ajutor pe care te bazezi când ești obosit, fericit sau apar rudele fără anunț. Au gust de grijă. Și cu doar câteva dintre ele, până și o marți banală poate mirosi a duminică în casa bunicii.
